marți, 28 iulie 2009

....

ah...iar l-am scapat,e a nu stiu cata oara cand mi se intampla asta.dar vorba romanului"tot raul spre bine(poate)"...eu totusi inclin sa imi pastrez optimismul...ala nativ...dat de mama natura...altii zic ca e o carcteristica de zodie...asa o fi...n-am kef sa intru in polemik cu nimeni.dar tu,ai de gand sa ii faci concurenta "ganditorului"de la hamangia...aaa..probabil te intrebi la ce imi foloseste...pai...e micul meu pasaport catre lume,catre lumea ta,catre TINE...hmmm..dar acum e viza ta spre lume,spre lumea mea,spre mine...sa-ti spun ce si cum vad?pai...lucrurile stau cam asa;cand simt k toti cad prada unei plictiseli de tot(iar acel tot ma include si pe mn)...ma ajuta sa vad pata de culoare data de o buburuza ce pe neasteptate ,sosind din vazduh sparge ternul asfaltului si al blocurilor de pe vremea lui ceashk...imi dezmorteste simturile hibernande si simt cum vanticelul ce adie,se zburda prin par,acompaniat de mireasma teilor... ma ajuta sa fur un zambet vanzatoarei de la paine...si sa imprumut din exuberanta unei pustoiace de 5 ani...vad k deja vrei sa patrunzi in universul meu....totusi ce ar fi daca am renunta la intermediari,chiar si acesta e unul...sunt suficiente mastile in spatele carora ne ascundem...let's met face to face and know each other ;)...dar pana atunci...imi vreau pasaportul...multumesc pentru amabilitate
P.S....

luni, 27 iulie 2009

cronica de festival

Putini au ocazia de a lua de timpuriu parte la un eveniment de amploare, eu pot spune ca ma numar printre cei norocosi, si astfel cu mandrie imi trec in cartea de vizita experienta organizarii unui festival devenit emblematic pt spatiul tulcean, intrucat ii celebreaza diversitatea :Saptamana Filmului Interetnic. pt detalii suplimentare www.eudivers.ro.
In randurile de mai jos....voi asterne cateva impresii de final.
Oboseala...Ca dupa Saptamana Filmului Interetnic...dar hai s a ne gandim la ce a insemnat cu adevarat toata aceasta mobilizare de forte "eudiverse"; daca ar fi sa o luam cronologic ar fi sedintele premergatoare, in care intr-un moment de inspiratie al Anei Lazar a luat nastere si mascota noastra DIVI, care imediat s-a facut cunoscuta si indragit.
Apoi a mai fost un sprint dupa sponsorizari, unde criza a cam stranutat saraca de cati au pomenit-o, urmat de intalnirile cu reprezntantii comunitatilor, mai o conferinta de presa, iar de pe 20 iulie am intrat in paine propriu-zis .
Am dat curs maratoanelor de lipit afise, impartit flyere si celebrul aranjat al scaunelor...iar cand ceasul anunta momentul inceperii, treceam prin focul emotiilor cauzate de urcatul pe scena, unde unii au facut fata cu brio, altii vor face la anul:-" .
Insa in spatele acestor actiuni produsul finit ar fi acesta:am reusit sa descretim frunti tulcene, sa furam zambete sau lacrimi de bucurie, sa ne invartim in cercul diversitatii etnice, sa il cunoastem pe cel al diversitatii umane (revenind la lupta cu scaune voluntar vs cetatean).
Am continuat o traditie si am intarit un eveniment ce a devenit un veritabil brand tulcean, gustat din plin la nivel local si apreciat pe plan national.
Spuneam cumva ceva despre oboseala....ce e aia?
Felicitari tuturor; multumim Ana, multumim Andrei pt sansa pe care ne-ati oferit-o>:D<.

luni, 13 iulie 2009

back to basics


In general, sunt cam certata cu timpul, nu am o lege a calendaritatii, careia sa-in fiu fidela, pe care s a o urmez ritualic. Se spune ca suntem suma actiunilor noastre, tiparul propriului eu prinzand contur si stabilitate in functie de gradul repetivitate a ceea ce facem. Dar la un moment dat iti vine sa te rupi de acelasi traseu, brusc vrei sa evadezi si te trezesti facand altceva. Problema apare atunci cand realizezi ca ceva-ul anterior te definea; dar o ratacire indelungata face revenirea anevoioasa (nu si imposibila). Dupa ce ai oferit doza de extravaganta egoului capricios, ai nevoie de acel "back to basics"...dar oare cate din ele te vor astepta si pe cate le vei mai dori? Nu stiu sa raspund inca, inclin doar sa cred ca nu vor fi chiar la fel...pt ca nici tu nu vei fi la fel...

sâmbătă, 16 mai 2009

e bine ca se intampla





... de la intai a lunii nu ma mai trecut pe aici,si nu pentru ca a fost o perioada mai seaca;ba din contra.
o sa punctez pentru inceput celebrarea la nivel national a saptamananii voluntariatului.cu aceasta ocazie noi,eudiversii, am trecut in calendarul ficarei zile cate o actiune;astfel marti am reunit in amfiteatrul de la Moisil ONG-urile tulcene, pentru un "ONG-talk", pentru miercuri am programat un meci de basket in arena de la Spiru, sabotat insa de vreme nefavorabila, ziua de joi a fost dedicata unei vizite la acvariul, seara de vineri am dat glas chitarilor pe faleza, la cupola, iar sambata s-a dat o mana de ajutor naturii prin actiunea de ecologizare de la Bididia.
muzica reprezinta o limba comuna, indiferent de nationalitate sau religie, iar acest lucru s-a observat perfect vineri seara, cand in jurul orei 8 s-au strans la foisor, cu cate o chiatara in mana cei ce aveau un cuvant de spus (sau cantat:D ).a fost uimitoare omogenizarea, dar mai ales faptul ca au raspuns unei actiuni benevole.totul a decurs cat se poate de bine,datorita maestrului de ceremonii desemnat :Mircea Iordache, pe acorduri de chitara clasica sau acustica, pe ritm de folk si nu numai, s-a creat o atmosfera placuta, in care nu rezistai pana nu fredonai un refren sau (daca te pricepeai) puneai mana pe o chitara.
Fiecare actiune in parte a avut un farmec aparte si desi nu am participat la toate, nu pot spune ca nu "am gustat" din plin aceasta perioada, ba chiar am avut sansa unei perspective exterioare, si am vazut astfel ca actiunile nu au ramas fara ecou, s-a simtit ca ceva se misca.
In incheiere am sa-l parafrazez pe Mircea, spunand "e bine ca se intampla".

P.S. ...la cat mai multe actiuni de genu.

vineri, 1 mai 2009

1 mai

De cand cu democratia,cu toti si cu toate isi revendica drepturile si libertatile.Ei iata ca nici munca nu s-a lasat mai prejos si vrand sa se descotoroseasca de cei care 5 sau 6 zile pe saptamana"muncesc", dintr-un oarecare motiv(pe care ink nu il stiu, da nici n-am depus efort de cautare in sensul asta) si-a zis k pe intai mai vrea sa fie lasata in pace.Si uite asa pamanteanul s-a mai pricopsit cu o zi libera "unu mai muncitoresc".Numai lungesc filozofia pe marginea somarii de ziua muncii, cert e k de unu mai toata lumea e pusa pe kef mare.
Si iata ca romanul numaidecat isi da jos din cui gratarul, ia cu asalt primul supermarket si face popas pe primul petic verde si oleak impadurit "k de,soarele mult nu face bine."
si intr-un cadru natural sustinut de un fundal muzical in stil oriental, varianta autohtona incinge un foc pt a sfarai pe grataras bunatatile.Distractie ba kiar si joc si bineinteles multa voie buna,insa ce ramane dupa:POTOPUL.
Si eu sunt roman si de,nu ma puteam dezminte si astfel alaturi de colegi mai vechi sau noi,am insufletit padurea de la marginea orasului.Fu kiar bine,iar spre surprinderea mea autotritatile constiente de nivelul de bun simt al romanului i-au trimis pe cei insarcinati cu curatenia orasului sa imparta niste saci(imensi de-a dreptul) in care sa isi puna urmele trecerii.Noi aveam de acsa,iar gunoiul era deja la locul lui,insa romanul de toate zilele,fire practica si facu nevazut sacul,iar gunoiul se,lasand gunoiul sa se integreze in mediu si sa se dezintegreze cand o da domnu'.
Trecand peste toate aceastea a fost o zi frumoasa,pana cand ploaia ne-a trimis acasa.Pe drum avut parte de un ultim spectacol:marginea soselii bordata de masini,caci domnii militieni s-ai gandit sa vegheze si azi,vigilenti ca intotdeauna asupra ordinii.
A fost un intai mai...,dar doar intai mai.:)

duminică, 19 aprilie 2009

cuvintele ucid


cuvintele ucid...si daca as scrie ce simt,gandesc si nutresc as omori franturi de viata abia plasmuite,dar astazi (mai mult ca niciodata-poate) vreau sa le crut de moartea verbala....

miercuri, 15 aprilie 2009

nessul de azi


...incerc sa ma rup de fleshuri,sa...
incerc sa ma pierd intr-o cana de ness;las sa se pravaleasca bulgarii maronii...si fleshurile revin,numai k ceata de odinioara se dizolva,preludiul jocului capata alte nuante.regulile isi ascut coltii si sunt gata sa muste la prima incalcare.
dar jocul nu a inceput iar eu framant bulgarii maronii ce murdaresc albul cristalelor de zahar...(ca framantarile-ni de trupuri de ieri)...si iar cad prada himerelor de apoi cu luciri in ochi.a fost un preludiu amagitor,sinuos,cu idei de renuntari carora nu le-am dat voie sa prinda viata,a fost un preludiu ba in salturi,ba cu pasi mici...dar sigur si frumos.
jocul isi trambiteaza inceputul...si trezeste framantari amortite,iar pe altele abia le naste.
incerc sa le indepartez cu o inghititura de ness,dar s-a racit intre timp...si nu le pot topi in valtoarea si fierbinteala aburilor.
incertitutdinea,teama,sfiala poate ele dau savoarea jocului sau poate ca avertizeaza...
ahhhh...am uitat sa zic; jocul e unul de echipa.
si uite ca am ajuns la ultima picatura...si e cea mai rece si amara.

vineri, 10 aprilie 2009

Primavara se numara copacii




...iata ca a trecut ceva vreme de cand n-am mai poposit pe aici si cum zboara timpul...s-a si facut o saptamana de cand am fost si la plantat de copacei.in urmatoarea randuri o sa descriu mai pe larg cum a decurs totul.
as dori sa mentionez in mod special faptul ca niste colaboratori de exceptie s-au dovedit a fi colegii nostri cei mici de la clasa a 10 a,respectiv a 9a....care...ne-au cam depasit si numeric :">

Plantează şi tu un copăcel

Lasandu-ne purtati de avantul tehnologiei sau de interese personale,in decursul ultimelor decenii am dat curs unui proces ce a capatat amploare de la an la an,un aprig proces de degradare a adapostului milenar al umanitatii natura. Am asaltat pamantul cu deseuri chimice,industriale si nu numai,iar consecintele se rasfrang asupra prezentului,impingand totodata viitorul intr-un perimteru al incertitudinii existentiale.

Interventia antropica nesabuita sau in baza intereselor economice,industriale,tehnologice in mijlocul naturii a constituit punctul de declansare a unui dezechilibru ce a afectat starea de sanatate a mediului,dezechilibru ce se rasfrange si asupra sanatatii omului.

Printre cei ce manifesta interes fata de gravele problemele ale mediului ce pe masura ce trece timpul cunosc o accentuata acutizare se numara si tinerii tulceni, elevi ai Liceului Teoretic „Grigore Moisil”, care, la initiativa doamnei director Parau Silvia au dat nastere,in urma cu 6 ani unui proiect cu tema ecologica, proiect intitulat „Pacea Verde’, sustinut de clasa de Stiinte ale Naturii, ce are drept scop trezirea spiritului ecologic in generatiile actuale, dar si viitoare si totodata formarea unei educatii ecologice in acest sens. Acesta a devenit o traditie in cadrul liceului, perpetuandu-se de la o generatie la alta .In anul curent, proiectul ii revine clasei a XI-a D.

Stim ca nu putem stopa permanenta degradare a mediului, insa nimic nu ne impiedica sa ne aducem contributia la ameliorarea problemelor cu care se confrunta in prezent natura.

Timp de 6 ani am invatat cum sa ocrotim mediul prin participarea la diverse seminarii pe teme ecologice, prin campanii de igienizare a unor zone din oras, precum Parcul Victoria (de langa liceu) sau Padurea Bididia si de colectare selectiva a deseurilor, dezvoltand parteneriate cu institutiile tulcene ce activeaza in acest domeniu.

Anul acesta partenerul nostru de incredere se dovedeste a fi Administratia Parcului National Muntii Macinului, prin a caror sustinere materiala am reusit sa facem un pas inainte , pas concretizat prin prisma actiunii de planatre de copaci in Dealul Scolii din satul tulcean Greci: „Primavara se numara copacii”, desfasurata sub indemnul:”planteaza si tu un copacel”. Astfel, sub coordonarea Alexandrei Cernencu si a Marianei Raducu, clasa organizatoare , a XI-a D, antrenandu-i si pe cei mai mici de a IX-a, respectiv a X-a a plantat peste 1000 de puieti in perioada 3-4 aprilie.

Actiunea a fost posibila datorita domnului Rosca Viorel, directorul Administratiei Parcului-, care ne-a pus la dispozitie zona de plantat, cei 1200 de puieti,materialele necesare si echipa de agenti ai Parcului. De asemenea deplasarea de la liceu pana la zona de plantare ne-a fost asigurata de catre Administratie.

Vineri, pe 3 aprilie, la ora 8 dimineata ne aflam in curtea liceului cei 54 de elevi de la cele 3clase, dornici sa ajutam un copacel sa prinda viata.I nsotiti de doamna Adela am pornit spre locul menit sa fie insufletit de noi.

Drumul a fost presarat cu bunavoia si nelipsitele cantece de drumetie .

Ajunsi la fata locului,inarmati cu dorinta de face un lucru benefic pentru natura, dupa instructajul referitor la o planatre corecta, organizati in echipe de cate doi oameni ,subordonati celor 6 agenti ai Parcului am inceput sa dam forma viitoarei casute a fiecarui copacel.

Muntele nu isi dezminte natura si in pofida faptului ca am intalnit unele zone in care predomina roca, nu ne-am last descurajati si astfel am reusit ca in prima zi sa plantam o mare parte din puieti.

Am muncit, am ras, am glumit, am luat o pauza de masa dupa care ne-am reluat activitatea, ”asemenea unor oameni mari” cum aprecia unul dintre colegii mei de la clasa a X-a.

Desi munca fizica ne-a cam secatuit puterile, desi „a fost greu, stim ca am facut un lucru util”, care a adus multumire si in sufletele noastre.

A doua zi,ne-am intors pentru a continua ceea ce am lasat neterminat, desi intr-o usoara inferioritate numerica, servindu-ne de experienta zilei trecute am reusit sa ne omogenizam, sa ne adunam fortele si ne organizam aproape exemplar. Familiarizati cu zona, cu maniera de lucru, dar cel mai important cu oamenii din jurul nostru am dus la capat actiunea.

Finalul fiecarei zile a fost punctat de un discurs pe măsură sustinut de colega mea Cernencu Alexandra in care s-a subliniat importanta acestei actiuni, aprecirea efortului claselor ce au colaborat si mai ales contributia la cladirea viitorului verde.

Intelepciunea populara sintetizeaza cei trei pasi pe care omul trebuie sa ii parcurga spre a atinge implinirea sufleteasca si desavarsi existenta pe pamant :sa planteze un pom, sa faca o casa si un copil. Noi am facut un prim pas, am raspuns strigatului naturii aflate in suferinta si cu siguranta nu ne vom opri aici.

Gandul remedierii greselilor trecutului se afla in mintea tuturor; nu de putine ori capata glas, iar de aici pana la e deveni fapt nu e de cat un pas. Pamantul poate trai fara noi, dar noua fara el ne e imposibil.

duminică, 29 martie 2009

...amurg...


...amurg...inevitabil,viata ajunge si in statia asta,iar de aici iti continui calatoria pe acelasi drum cu sens unic...numai ca drumul e mai scurt si totul e mai previzibil.poate prea previzibil pentru unii,prea tern,dimensiunile universului se reduc,poarta catre lume se ingusteaza...
vorbesc raportandu-ma la franturile de existenta pe care am reusit sa le fur prin ochii unor batranei;acei batranei institutionalizati,care,prin dumnezeu stie ce joc al sortii au ajuns sa isi traiasca ultimele zile nu alaturi de nepoti,de cei carora le-au dat viata,ci intre patru peretii ai camerei,intre mirosul de tamaie ce se raspandeste din mica capela si,intre parcul cu leagane in care sa-si cearna aducerile aminte...intr-un univers prea stramt,prea monoton.
si lesne devin prazi ale indiferentei si in prima instanta asta iti si ofera.par a se indoi ca ai putea sa le indulcesti macar un pic amarul...am trait senzatia asta de cum i-am vazut pentru prima data.
toti(voluntari ai eudivers) eram inarmati cu dorinta de a le oferi un moment de bucurie in marele ceas al deznadejdii.pregatiti cu 2 momente muzicale(chitara si nai),unul coregrafic si unul dramatic,cu platouri de prajituri,fructe si sticle de suc ne-am infatisat la azilul de batrani de pe mircea voda.
i-am bucurat,iar cel mai elocvent exemplu in acest sens a fost descretirea fruntilor impovarate,zambetul de pe buze si lumina din ochi incununate de rugamintea de a reveni.
actiunea este la cel de a-l doilea an,iar cat ne va sta in putinta ii vom da curs si pe viitor...
as fi putut scrie mai mult,mai concret,dar nu stiu si daca as fi spus mai mult,poate pentru ca batranetea are orgoliul ei si intr-un mod tacit iti impune o anumita cenzura,poate pentru ca "incepe ca toamna.cu melancolii,cu umbre care se lungesc,cu reverii si doruri care se lungesc" si care,mai presus de toate,cer liniste...

miercuri, 25 martie 2009

phlegmatic mood

'Ploua incet si totul in jur pare a putrezi.vreme numai buna pentru sinucigasi'...respiratie sacadata,intretaiata de stropii reci de ploaie.simturi amortite,ce incearca sa nu cada prada dezagregarii inecate in fum de tamaie...inca o zi in care imi zic de maine,acel de maine...

luni, 23 martie 2009

"datoria" de a fi prost informat

nu cunosc foarte bine regulile jurnalismului,dar stiu ca una sfanta este cea a verificarii autenticitatii informatiei,asta daca vrei sa te numesti un jurnalist adevarat;).asa ca inainte de a purcede la scris trebuie sa faci asemenea croitorului:masori de doua ori(sau de cate o fi nevoie) si tai o singura data;adik verifici si rasverifici informatia;consulti si rasconsulti sursa.ha....da vezi sa fie aia buna:P si abia apoi te incumeti sa asterni pe foaie si sa publici un articol in care mai faci si "presupuneri foarte sigure".
probabil ca in randurile de mai sus s-a resimtit tonul usor(putin spus) revoltat;si cum as putea sa nu fiu cand in ziarul liceului nostru "Moisil Zone",despre care aveam o parere foarte buna si pentru care ii felicitam pe initiatori am gasit un articol referitor la ziua scolii si mai ales la momentul castigator"Concert de idei"(care a apartinut clasei mele).
trecand peste denumirea atribuita "dans pseudoirlandez",intrucat recunosc ca are si elemente specifice irlandeze as dori sa fie foarte clar un lucru:apartine in totalitate colectivului XI D.tot ce s-a vazut in acea zi este rezultatul a ore intregi de repetitii,a diminetilor de weekend dedicate perfectionarii,a muncii desfasurate pana noaptea tarziu pentru a realiza un colaj muzical cat mai reusit capabil sa emotioneze,sa impresioneze,sa creeze atmosfera.
tot efortul a fost depus de noi,in special de alesia si laur(care au fost oamenii de baza ai acestui moment) si NU am avut parte de niciun fel de ajutor specializat.cu exceptia lui laur(care,dupa cum s-a vazut,a fost singurul baiat) nici unul dintre cei implicati in dans nu urmeaza cursuri de dans,ci sunt oameni cu o vointa extraordinara care s-au straduit sa dea tot ce au mai bun si au fost rasplatiti pe masura efortului depus.
in incheiere reiau o idee mai sus mentionata:ii felicit pe colegii mei ce dau curs "Moisilului Zone",dar baieti...aveti grija la echipa de redactie,pentru a nu va fi zadarnicita munca.

sâmbătă, 14 martie 2009

se intampla la un moment dat sa ajungi sus,sa gusti un pic din victorie...mai perseverezi un pic si ramai pe culme...pana cand,la fel de lesne ,se intampla sa te impiedici...si sa cazi.si e greu pt ca ai impregnata senzatia de inalt,iar cazatura doare .in picaj iti mai frangi un vis,te mai alegi cu o rana...dar nu iti ramane decat un lucru de facut:sa te ridici,sa te scuturi de praf si sa accepti sutul in fund ca pe un pas inainte.

luni, 9 martie 2009

duminică, 8 martie 2009

La multi ani,femeie!

8 martie...inca un prilej pt omul simplu de la bloc sa isi ancoreze gratarasul in fata blocului,sa stranga un brat de lemnisoare de pe si de pe colo si sa incinga un foc pentru mititeii ce astepta sa sfaraie.Si uite asa vezi cum dintre blocuri rasar palcuri,palcuri de fum inmiresmat de zici k tot orasu e incendiat...dar nu!muzica asurzitoare tradeaza...si iti dai seama k pe acolo nu decat joc si voie buna...si printre aburii lui bachus afli si motivul kefului....<>...
Prima poruncă: Să aştepţi oricît.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sînt bune decît amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gîndul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavînd altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvîntează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o tîrfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.

sâmbătă, 7 martie 2009

Si uite cum incepe totul...

...simplu,in ciupituri de coarda,in murmurari frante,in atingeri fine...
De ce asa?
Pentru ca altfel ar fi mai greu;ca orice inceput de altfel...