1 mai

De cand cu democratia,cu toti si cu toate isi revendica drepturile si libertatile.Ei iata ca nici munca nu s-a lasat mai prejos si vrand sa se descotoroseasca de cei care 5 sau 6 zile pe saptamana"muncesc", dintr-un oarecare motiv(pe care ink nu il stiu, da nici n-am depus efort de cautare in sensul asta) si-a zis k pe intai mai vrea sa fie lasata in pace.Si uite asa pamanteanul s-a mai pricopsit cu o zi libera "unu mai muncitoresc".Numai lungesc filozofia pe marginea somarii de ziua muncii, cert e k de unu mai toata lumea e pusa pe kef mare.
Si iata ca romanul numaidecat isi da jos din cui gratarul, ia cu asalt primul supermarket si face popas pe primul petic verde si oleak impadurit "k de,soarele mult nu face bine."
si intr-un cadru natural sustinut de un fundal muzical in stil oriental, varianta autohtona incinge un foc pt a sfarai pe grataras bunatatile.Distractie ba kiar si joc si bineinteles multa voie buna,insa ce ramane dupa:POTOPUL.
Si eu sunt roman si de,nu ma puteam dezminte si astfel alaturi de colegi mai vechi sau noi,am insufletit padurea de la marginea orasului.Fu kiar bine,iar spre surprinderea mea autotritatile constiente de nivelul de bun simt al romanului i-au trimis pe cei insarcinati cu curatenia orasului sa imparta niste saci(imensi de-a dreptul) in care sa isi puna urmele trecerii.Noi aveam de acsa,iar gunoiul era deja la locul lui,insa romanul de toate zilele,fire practica si facu nevazut sacul,iar gunoiul se,lasand gunoiul sa se integreze in mediu si sa se dezintegreze cand o da domnu'.
Trecand peste toate aceastea a fost o zi frumoasa,pana cand ploaia ne-a trimis acasa.Pe drum avut parte de un ultim spectacol:marginea soselii bordata de masini,caci domnii militieni s-ai gandit sa vegheze si azi,vigilenti ca intotdeauna asupra ordinii.
A fost un intai mai...,dar doar intai mai.:)

nessul de azi

...incerc sa ma rup de fleshuri,sa...
incerc sa ma pierd intr-o cana de ness;las sa se pravaleasca bulgarii maronii...si fleshurile revin,numai k ceata de odinioara se dizolva,preludiul jocului capata alte nuante.regulile isi ascut coltii si sunt gata sa muste la prima incalcare.
dar jocul nu a inceput iar eu framant bulgarii maronii ce murdaresc albul cristalelor de zahar...(ca framantarile-ni de trupuri de ieri)...si iar cad prada himerelor de apoi cu luciri in ochi.a fost un preludiu amagitor,sinuos,cu idei de renuntari carora nu le-am dat voie sa prinda viata,a fost un preludiu ba in salturi,ba cu pasi mici...dar sigur si frumos.
jocul isi trambiteaza inceputul...si trezeste framantari amortite,iar pe altele abia le naste.
incerc sa le indepartez cu o inghititura de ness,dar s-a racit intre timp...si nu le pot topi in valtoarea si fierbinteala aburilor.
incertitutdinea,teama,sfiala poate ele dau savoarea jocului sau poate ca avertizeaza...
ahhhh...am uitat sa zic; jocul e unul de echipa.
si uite ca am ajuns la ultima picatura...si e cea mai rece si amara.

...amurg...

...amurg...inevitabil,viata ajunge si in statia asta,iar de aici iti continui calatoria pe acelasi drum cu sens unic...numai ca drumul e mai scurt si totul e mai previzibil.poate prea previzibil pentru unii,prea tern,dimensiunile universului se reduc,poarta catre lume se ingusteaza...
vorbesc raportandu-ma la franturile de existenta pe care am reusit sa le fur prin ochii unor batranei;acei batranei institutionalizati,care,prin dumnezeu stie ce joc al sortii au ajuns sa isi traiasca ultimele zile nu alaturi de nepoti,de cei carora le-au dat viata,ci intre patru peretii ai camerei,intre mirosul de tamaie ce se raspandeste din mica capela si,intre parcul cu leagane in care sa-si cearna aducerile aminte...intr-un univers prea stramt,prea monoton.
si lesne devin prazi ale indiferentei si in prima instanta asta iti si ofera.par a se indoi ca ai putea sa le indulcesti macar un pic amarul...am trait senzatia asta de cum i-am vazut pentru prima data.
toti(voluntari ai eudivers) eram inarmati cu dorinta de a le oferi un moment de bucurie in marele ceas al deznadejdii.pregatiti cu 2 momente muzicale(chitara si nai),unul coregrafic si unul dramatic,cu platouri de prajituri,fructe si sticle de suc ne-am infatisat la azilul de batrani de pe mircea voda.
i-am bucurat,iar cel mai elocvent exemplu in acest sens a fost descretirea fruntilor impovarate,zambetul de pe buze si lumina din ochi incununate de rugamintea de a reveni.
actiunea este la cel de a-l doilea an,iar cat ne va sta in putinta ii vom da curs si pe viitor...
as fi putut scrie mai mult,mai concret,dar nu stiu si daca as fi spus mai mult,poate pentru ca batranetea are orgoliul ei si intr-un mod tacit iti impune o anumita cenzura,poate pentru ca "incepe ca toamna.cu melancolii,cu umbre care se lungesc,cu reverii si doruri care se lungesc" si care,mai presus de toate,cer liniste...

phlegmatic mood

'Ploua incet si totul in jur pare a putrezi.vreme numai buna pentru sinucigasi'...respiratie sacadata,intretaiata de stropii reci de ploaie.simturi amortite,ce incearca sa nu cada prada dezagregarii inecate in fum de tamaie...inca o zi in care imi zic de maine,acel de maine...

se intampla la un moment dat sa ajungi sus,sa gusti un pic din victorie...mai perseverezi un pic si ramai pe culme...pana cand,la fel de lesne ,se intampla sa te impiedici...si sa cazi.si e greu pt ca ai impregnata senzatia de inalt,iar cazatura doare .in picaj iti mai frangi un vis,te mai alegi cu o rana...dar nu iti ramane decat un lucru de facut:sa te ridici,sa te scuturi de praf si sa accepti sutul in fund ca pe un pas inainte.

Irish day...

La multi ani,femeie!

8 martie...inca un prilej pt omul simplu de la bloc sa isi ancoreze gratarasul in fata blocului,sa stranga un brat de lemnisoare de pe si de pe colo si sa incinga un foc pentru mititeii ce astepta sa sfaraie.Si uite asa vezi cum dintre blocuri rasar palcuri,palcuri de fum inmiresmat de zici k tot orasu e incendiat...dar nu!muzica asurzitoare tradeaza...si iti dai seama k pe acolo nu decat joc si voie buna...si printre aburii lui bachus afli si motivul kefului....<>...