duminică, 29 martie 2009

...amurg...


...amurg...inevitabil,viata ajunge si in statia asta,iar de aici iti continui calatoria pe acelasi drum cu sens unic...numai ca drumul e mai scurt si totul e mai previzibil.poate prea previzibil pentru unii,prea tern,dimensiunile universului se reduc,poarta catre lume se ingusteaza...
vorbesc raportandu-ma la franturile de existenta pe care am reusit sa le fur prin ochii unor batranei;acei batranei institutionalizati,care,prin dumnezeu stie ce joc al sortii au ajuns sa isi traiasca ultimele zile nu alaturi de nepoti,de cei carora le-au dat viata,ci intre patru peretii ai camerei,intre mirosul de tamaie ce se raspandeste din mica capela si,intre parcul cu leagane in care sa-si cearna aducerile aminte...intr-un univers prea stramt,prea monoton.
si lesne devin prazi ale indiferentei si in prima instanta asta iti si ofera.par a se indoi ca ai putea sa le indulcesti macar un pic amarul...am trait senzatia asta de cum i-am vazut pentru prima data.
toti(voluntari ai eudivers) eram inarmati cu dorinta de a le oferi un moment de bucurie in marele ceas al deznadejdii.pregatiti cu 2 momente muzicale(chitara si nai),unul coregrafic si unul dramatic,cu platouri de prajituri,fructe si sticle de suc ne-am infatisat la azilul de batrani de pe mircea voda.
i-am bucurat,iar cel mai elocvent exemplu in acest sens a fost descretirea fruntilor impovarate,zambetul de pe buze si lumina din ochi incununate de rugamintea de a reveni.
actiunea este la cel de a-l doilea an,iar cat ne va sta in putinta ii vom da curs si pe viitor...
as fi putut scrie mai mult,mai concret,dar nu stiu si daca as fi spus mai mult,poate pentru ca batranetea are orgoliul ei si intr-un mod tacit iti impune o anumita cenzura,poate pentru ca "incepe ca toamna.cu melancolii,cu umbre care se lungesc,cu reverii si doruri care se lungesc" si care,mai presus de toate,cer liniste...

miercuri, 25 martie 2009

phlegmatic mood

'Ploua incet si totul in jur pare a putrezi.vreme numai buna pentru sinucigasi'...respiratie sacadata,intretaiata de stropii reci de ploaie.simturi amortite,ce incearca sa nu cada prada dezagregarii inecate in fum de tamaie...inca o zi in care imi zic de maine,acel de maine...

luni, 23 martie 2009

"datoria" de a fi prost informat

nu cunosc foarte bine regulile jurnalismului,dar stiu ca una sfanta este cea a verificarii autenticitatii informatiei,asta daca vrei sa te numesti un jurnalist adevarat;).asa ca inainte de a purcede la scris trebuie sa faci asemenea croitorului:masori de doua ori(sau de cate o fi nevoie) si tai o singura data;adik verifici si rasverifici informatia;consulti si rasconsulti sursa.ha....da vezi sa fie aia buna:P si abia apoi te incumeti sa asterni pe foaie si sa publici un articol in care mai faci si "presupuneri foarte sigure".
probabil ca in randurile de mai sus s-a resimtit tonul usor(putin spus) revoltat;si cum as putea sa nu fiu cand in ziarul liceului nostru "Moisil Zone",despre care aveam o parere foarte buna si pentru care ii felicitam pe initiatori am gasit un articol referitor la ziua scolii si mai ales la momentul castigator"Concert de idei"(care a apartinut clasei mele).
trecand peste denumirea atribuita "dans pseudoirlandez",intrucat recunosc ca are si elemente specifice irlandeze as dori sa fie foarte clar un lucru:apartine in totalitate colectivului XI D.tot ce s-a vazut in acea zi este rezultatul a ore intregi de repetitii,a diminetilor de weekend dedicate perfectionarii,a muncii desfasurate pana noaptea tarziu pentru a realiza un colaj muzical cat mai reusit capabil sa emotioneze,sa impresioneze,sa creeze atmosfera.
tot efortul a fost depus de noi,in special de alesia si laur(care au fost oamenii de baza ai acestui moment) si NU am avut parte de niciun fel de ajutor specializat.cu exceptia lui laur(care,dupa cum s-a vazut,a fost singurul baiat) nici unul dintre cei implicati in dans nu urmeaza cursuri de dans,ci sunt oameni cu o vointa extraordinara care s-au straduit sa dea tot ce au mai bun si au fost rasplatiti pe masura efortului depus.
in incheiere reiau o idee mai sus mentionata:ii felicit pe colegii mei ce dau curs "Moisilului Zone",dar baieti...aveti grija la echipa de redactie,pentru a nu va fi zadarnicita munca.

sâmbătă, 14 martie 2009

se intampla la un moment dat sa ajungi sus,sa gusti un pic din victorie...mai perseverezi un pic si ramai pe culme...pana cand,la fel de lesne ,se intampla sa te impiedici...si sa cazi.si e greu pt ca ai impregnata senzatia de inalt,iar cazatura doare .in picaj iti mai frangi un vis,te mai alegi cu o rana...dar nu iti ramane decat un lucru de facut:sa te ridici,sa te scuturi de praf si sa accepti sutul in fund ca pe un pas inainte.

duminică, 8 martie 2009

La multi ani,femeie!

8 martie...inca un prilej pt omul simplu de la bloc sa isi ancoreze gratarasul in fata blocului,sa stranga un brat de lemnisoare de pe si de pe colo si sa incinga un foc pentru mititeii ce astepta sa sfaraie.Si uite asa vezi cum dintre blocuri rasar palcuri,palcuri de fum inmiresmat de zici k tot orasu e incendiat...dar nu!muzica asurzitoare tradeaza...si iti dai seama k pe acolo nu decat joc si voie buna...si printre aburii lui bachus afli si motivul kefului....<>...
Prima poruncă: Să aştepţi oricît.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sînt bune decît amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gîndul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavînd altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvîntează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o tîrfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.

sâmbătă, 7 martie 2009

Si uite cum incepe totul...

...simplu,in ciupituri de coarda,in murmurari frante,in atingeri fine...
De ce asa?
Pentru ca altfel ar fi mai greu;ca orice inceput de altfel...